PescarulCa sa ne intelegm de la inceput, tara inseamna sat. Romania dupa cum stim are o populatie majoritar urbana, desi sunt aproape 50% care locuiesc in sate. Nu stiu, poate s-a mai schimbat ratia de cand am incheiat socotelile cu scoala. Au mai plecat de la tara la oras sau in strainatate. Cert este ca exista inca destul de multa lume prin satele din Romania si asta voiam sa scot in evidenta.
Ei bine, viata la tara s-a schimbat destul de mult in ultimii 10 ani. Nu mai este nimic asa cum era cand eram noi copii si mergeam pe la bunici. Oamenii gospodari din sate au plecat in Germania, au ramas numai hotii, femeile batrane si cei care sunt lenesi de pute pamantul sub ei de lene. Stiu ca fiecare sat are uscaturile ei ca si padurea, insa cred ca incepe sa devina o problema…
Zilele acestea am fost de multe ori pe la tara in judet, nu intr-un singur loc si am observat casele in paragina, construite din acelasi chirpici din care se faceau case si in urma cu 100 de ani. Cica-i saracie, dar asta nu ii impeidca sa isi puna parabolica Digi in varvul cotetului, casa daca ii spun e deja prea mult. Satul romanesc a devenit polul lenii si al hotiei din cate am observat eu.
Ma uit pe campuri si nu vad pe nimeni la munca, nici dimineata nici seara, nici in timpul zilei. Dimineata mai vezi pe cate o batranica ce se duce catre gradina cu sapa in spate, apoi nimeni toata ziua. In miezul zilei mai vezi cate un betivan care se propteste strasnic in sticla de 2.5l de bere goala, precum intr-un toiag. Am observat ca e un obicei sa fii beat pe la tara…
Seara, la ora 12 noaptea, la ora 3 noaptea, toata lumea este la poarta si barfeste. Probabil si caldura ii scoate afara din casa, insa mai mult obiceiul, sau mai bine zis prostul obicei. La tara e clar, nimeni nu munceste ca daca ar munci, noaptea ar fi obositi, la somn, nu la poarta precum bufnitele. Din pacate, aceasta este realitatea satului romanesc transformat dupa 25 de ani de capitalism. Granarul Europei si polul fortei de munca, a defenit pipi-n vant.
