Nu știu de ce, dar am un dar de-a dreptul stupid. Pe ce pun mâna, stric. Cred că în ultima lună am stricat mai multe lucruri de cât în întregul an. De exemplu, am stricat un cablu USB cu care încărcam telefonul mobil de la Power Bank. Da, am reușit să stric cablul cu care a venit bateria mea ADATA. Nu e vorba că ar fi fost de proastă calitate, dar am obiceiul, prostul obicei să trag de ele ca proasta de pulă… Normal că se duc dracului toate dacă ai două mâini stângi.
Apoi, a doua reușită de luna aceasta, este un șurub de la pompa de injecție de la mașină. Când este frig afară, curge motorină pe undeva pe acolo. Eu cum mă pricep la mecanică de nu se poate, am început să strâng cu imbusurile pe la pompă până am rămas cu un șurub în mână. Evident, nu era de unde am umblat eu, ci o garnitură care la cald nu mai ridica probleme. După ce a dat căldura a dispărut problema pierderile de motorină. Cred că e starea mea naturală de om neîndemânatic.
Nu știu, cred că special pentru mine trebuie să inventeze oamenii obiecte din titan, care să reziste la proștii care trag de ele ca la balamuc. Altceva cred că nu se poate face. Sau cel puțin să îmi cumpăr cât mai puține lucruri, nu? Cu cât am mai puține obiecte cumpărate cu atât există mai puține șanse să stric câte ceva, nu? De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, niciodată nu m-am împăcat cu meseriile în care din mâinile mele trebuia să iasă un produs finit de calitate.
Am un dar de a strica tot pe ce pun mâna…