Pescarul
Stăteam și mă gândeam prin Mall-ul din Severin, pentru ce ne chinuim noi, românii, să facem un business cinstit în țara asta. Au trecut vreo 2 ani de când am făcut PFA-ul și sincer să fiu, nu am simțit niciodată că statul român ar face ceva cu sutele de milioane pe care le ia de la mine, mic întreprinzător, anual. Sute de milioane vechi, zeci de mii de lei în RON, lei noi.
Locuiesc în același cartier plin de praf care nu a mai văzut o lopată de asfalt de 30 de ani. De fapt, în Schela cred că nu a existat niciodată asfalt printre blocuri, e doar ciment. Poate că ar fi trebuit să vină și cu asfaltul după ce au turnat cimentul, cine știe. De ce să continui eu să plătesc zeci de mii de lei anual la bugetul statului când statul nu face absolut nimic pentru mine? Că dacă ies din casă, până la colțul străzii îmi umplu pantofii de praf de zici că lucrez la asfaltări, drumuri și poduri.
Am ajuns la concluzia că cei care vor să facă o afacere, un business în țara asta, nu fac altceva de-a lungul timpului cât încearcă decât să se transforme în niște mari fraieri, în niște oameni care cotizează dar nu beneficiază niciodată de nimic. Niște oameni care strâng maldăre întregi de chitanțe în cursul celor 12 luni de activitate antreprenorială și care la final, trag linie și observă că au cotizat să zicem 20.000 de lei la stat dar de primit înapoi nu au primit absolut nici un leu prin diverse programe, poate eventual vreo lege care să-i oblige de anul ce vine să cotizeze și mai mult. Cam asta e România.
