PescarulRomania are o piata second hand foarte dezvoltata si acest fapt aduce dupa sine negocierea. Cand cumperi ceva la mana a doua, orice, intervine negocierea pentru ca asta e natura comertului. Daca stam sa ne gandim bine, exista magazine mari precum Dedeman unde in functie de cantitate, preturile pot sa fie negociabile. Totusi, cand negocierea se transforma in tiganie?
Negocierea se transforma in tiganie in momentul in care esti absurd si ai pretentia ca un obiect care costa 50 de lei sa aiba un pret negociabil. Desi negocierea ar trebui sa existe in limita bunului simt, cand se depaseste aceasta limita apare tigania. Tigania din punctul meu de vedere este reprezentata in dubla instanta de cei care:
- Vor sa negocieze cand produsele au preturi de nimic, gen 10, 30 de lei
- Vor sa negocieze pretul unei masini ceva de genul: 1500 euro negociabil = pret final 800 euro
Deci, sa ne intelegem, tigania exista in Romania din cauza faptului ca romanul s-a invatat la lucruri marunte, la gainarii. Cum naiba sa mai negociezi cand cumperi un telefon de 70 de lei? Sau cand cumperi ceva care costa 10 lei? Cat sa mai negociezi ca deja oricum nu e rentabil sa te duci dupa produs cu masina, intrucat consumi.
Romanul vrea gratis aproape orice. Nu conteaza ca produsul are deja un pret mult mai mic fata de normal, el o sa vrea aproape de gratis, sau, in cel mai bun caz, sa mai ciupeasca acolo cativa lei doar de dragul de a negocia. Nu, asta inseamna tiganie, sa vrei sa negociezi cand pretul este 50 de lei si este oricum la jumatate fata de ce gasesti in magazin… La fel si cand vrei sa cumperi ceva mai valoros si vrei sa negociezi 50% din valoarea totala a produsului…
