PescarulMergeam astăzi pe stradă când, dintr-o dată aud țipete de femeie. Opresc muzica în casca Bluetooth să fiu sigur că nu e de la muzica mea și încerc că identific sursa. Mă uit în față, nimeni. Mă uit în spate, nimeni. Mă uit în dreapta, nimeni. Mă uit în stânga și mă lămuresc imediat. Era o doamnă care vorbea la telefon. Nu știu dacă era surdă că surzii au obiceiul să țipe din cauza faptului că nu se aud.
Băi nene, atât de tare vorbea, pardon, țipa femeia aia în telefon, încât m-am speriat. Am crezut că e ceva femeie tâlhărită în jurul meu, că la cât de vigilentă e poliția în ziua de azi, hoții au timp să-ți ia și hainele de pe tine și să te fută și-n cur de vreo 3 ori până să-și facă apariția.
Mă fraților, eu de obicei nu am nimic cu nimeni dar mă disperă oamenii care vorbesc de parcă ar vrea să se audă până la capătul orașului. Știu că în trecut, ciobanii comunicau de pe un munte pe altul țipând cât îi țineau bojogii, însă cred că am cam depășit aceste timpuri. Sau chiar dacă le-am depășit, au rămas obiceiurile? Cât de prost trebuie frate să fii să țipi așa în telefon? Că are și el un microfon foarte sensibil acolo indiferent de model.
Țăranii ăștia care au venit la oraș după 30 de ani de pustietate ar trebui învățați cumva cum să se comporte în mod normal. Și chestia e că nu e singura persoană pe care o știu cu acest obicei. Mai cunosc vreo câteva astfel de oameni care indiferent cu cine vorbesc la telefon sau indiferent de dispozitiv, ei parcă nu se simt bine dacă nu țipă ca ciobanii.
