Nu am putut să înțeleg de ce oamenii au grijă de pisici și de câini prin fața blocului. Nu zice nimeni să nu aibă, dar nu așa. Există de exemplu o ceată de vreo 20 de câini noapte de noapte printre blocurile mele, strânși câine cu câine de niște vecini. Unul vecinul X, unul e al vecinului Y și tot așa. E incredibil frate, și uite așa s-au strâns vreo 20 la număr, plus cei care erau deja. Problema este că dacă dă sfântul și vine un copil noaptea sau un bătrân sau orice fel de om până la urmă printre blocuri și sare un cățel la el, s-a zis cu viața lui. Are toate șansele să fie mâncat de viu de cei 20 de maidanezi.
Frate, dacă vă plac animalele, luați-le acasă. Nu le mai hrăniți pe la scară pentru că nu suntem în junglă aici, nici la țară nu umblă câinii ca o cireadă de vaci pe drumuri. Ce dumnezeului? Ne facem de baftă mâine poimâine cu asemenea animale. Ți-e și frică să mai ieși din casă după ce se întunecă din cauza lor. De dormit noaptea, vara în special, nici vorbă. Se face sub fereastra ta un cor de lătrături și urlături, de zici că nu-i adevărat. Asta e responsabilitate pe jumătate care dăunează mai mult decât face bine. Eu nu zic, e un gest nobil să dai din puținul tău unui animal fără stăpân, să trăiască și el, dar nu așa. O să ajungem să ne mănânce câinii între blocuri.
Dacă vă plac acești căței, luați-i în casă. Nu zice nimeni să le faceți carnet de sănătate sau să le puneți cip, cu toate că ar fi necesare, însă măcar atât… Nu-i mai lăsași pe stradă.