Dumnezeule mare, prin ce chinuri trebuie să treci atunci când vrei să reabilitezi o clădire istorică în România. Cei care dețin o un asemenea imobil probabil îmi vor da dreptate pentru că mai mult ca sigur au întâmpinat și ei un calvar în momentul în care au depus documentația pentru eliberarea autorizației de construcției conform legii 422/2001. Am citit de asemenea recent un interviu cu Gabriel Valentin Comănescu, un antreprenor din Constanța care la fel, a avut parte de chinul de pe lume în momentul în care a cumpărat două imobile istorice și a vrut să le reabiliteze.
Este vorba despre Casa cu Lei, pentru care omul a depus actele în urmă cu peste 10 ani fără să reușească să obțină însă autorizația de construcție și Casa Manicatide, unde ca prin minune, au apărut moștenitori pentru ceva retrocedări în ceea ce privește terenul de sub cădire. E clar că până la soluționarea proceselor în instanță nu se va putea face nimic nici acolo.
Pentru cine nu a auzit de omul mai sus menționat aveți aici Gabriel Comănescu Biografie. Vă puteți interesa să vedeți cine este și cu ce se ocupă însă asta contează mai puțin. Important este să tragem un semnal de alarmă asupra modalităților greoaie de acordare a autorizațiilor de construcție pentru renovarea imobilelor istorice. După ce că aceste renovări costă o avere, nici măcar nu sunt facilitate un pic acordarea autorizațiilor.
Cum să stai frate 10 ani să aștepți ca Primăria să vină să consolideze un mal, pentru ca astfel să poți primi și tu autorizația de construcție să te poți apuca pe banii tăi să redai orașului o clădire care a avut o importanță istorică deosebită în trecut? Și chestia asta se întâmplă peste tot în țară, nu numai la Constanța. Să nu mai zic despre retrocedările dubioase care apar de obicei pe la mai toate clădirile istorice care au dedesubt un teren foarte valoros. Doar nu e prima dată când vedem terenuri retrocedate pe care există clădiri istorice iar proprietarii așteaptă să cadă casele de la sine, astfel încât să se poată bucura de teren…