Cred că nu sunt singurul din lumea asta care cunoaște povești ale oamenilor de succes, oameni care de la o simplă croitorie în care lucrau câte 14 ore pe zi au ajuns în 20 de ani la adevărate lanțuri de magazine. Evident, ei sunt bătrâni, au altă mentalitate, au crescut în alte vremuri, dar tinerii?
Ei bine, tinerii nu sunt cred că nici 10% din ce sunt bătrânii care au reușit în viață. Tinerii din ziua de azi sunt niște distruși din toate punctele de vedere. Nu le place școala, nu le place munca. Trăiesc în lumea lor mică, alimentată de banii părinților și cam atât.
Cunosc foarte mulți tineri care ar fi incapabili să muncească 8 ore măcar, nu zic 14 ca în exemplul de mai sus. Nu ar putea face asta în primul rând pentru că nu sunt responsabili. Ei vin la muncă așa, că sunt trimiși de părinți, unii dintre ei zic… Nu băgăm pe toți în aceeași oală…
Apoi, ei nu au o calificare. Ce calificare poți avea sau ce aspirații la job poți avea când pici examenul de bacalaureat cu nota 2 sau 3 la general? Bine, atunci când vin la interviuri, o bagă pe aia cu „nu-mi rup eu spinarea pe 7 milioane”…
După ce că nu știu să facă nimic și nici nu vor să învețe, au impresia că merită nu știu câte zeci de milioane pe lună. E ceva de-a dreptul incredibil. Să nu știi să faci absolut nimic dar să fii în stare să ceri. Acesta este rezultatul gradului de îndobitocire al tinerilor din ziua de azi…
Și nu, nu sunt în stare să muncească 8 ore pe zi la nivel competitiv. Ei vor să o lălâie pe Facebook sau să iasă câte ceasuri pe zi la țigară… Trag o bășină, ies la țigară, mai fac ceva, iar ies la țigară. Eu unul nu aș angaja niciodată un om care din 8 ore, 2 le stă în pauză de țigară. Parcă ar ține pe umeri soarta omenirii de simte atâta stres, și implicit nevoia de a-l elibera cu țigări.