PescarulCred ca romanii au dat in closet cu simtul raspunderii imediat dupa Revolutie. Daca pe vremea lui Ceausescu le tataia curu’ atunci cand dadeau o minciuna sau cand incercau sa isi ascunda greselile, astazi nimeni nu mai recunoaste nimic, indiferent cat de importanta sau neimportanta este gresala. Ba chiar mai mult, oamenii incearca sa dea vina unul pe celalalt in cel mai penibil mod cu putinta.
Cel mai des se intampla s avezi chestia asta cu aruncatul pisicii moarte in curtea vecinului la munca. Atunci cand te duci la serviciu, stii bine ca toata lumea greseste… Asta daca nu cumva esti o cartita si ti-ai trait ultimii 20 de ani sub pamant. Toti gresim, a gresi e omeneste, insa a recunoaste ca am gresit nu mai e asa omeneste din cate observ. Totul pana la a recunoaste ca ai gresit!
Pe cine mai dam vina? Pe colegi, pe rude, pe prieteni, pe cine ne pica la indemana, pe cine ne vine in minte. Nu mai avem pic de responsabilitate pentru actiunile noastre. Cel mai de rahat lucru pe care il poti face este sa dai vina pe colegii de munca pentru a nu fii tu cel mustrat sau sanctionat. Intalnem practica asta destul de des atunci cand lucram la distributie. Era chiar un obicei… Traditie…
As vrea sa fac parte dintr-o lume care nu minte, dintr-o lume care are responsabilitate si curaj sa recunoasca atunci cand greseste. Din pacate, nu se va intampla prea curand. Deocamdata mentalitatea colectiva din Romania dicteaza invers, adica inspre minciuna si lasitate. Nu avem curajul sa spunem ce gandim, nu avem curaj sa luam responsabilitatea asupra faptelor noastre. Poate ne vom vindeca vreodata de boala asta, insa slabe sperante.
