Nu trebuie să te miri de tineri. Le privești părinții și înțelegi

Mereu mi-am pus întrebarea de ce unii tineri sunt cum sunt , adică analfabeți, buni de nimic, fără viitor, spărgători de semințe la țară, golani, inculți și așa mai departe. Recent, am găsit poate cea mai plauzibilă explicație pe care o intuiește toată lumea probabil: părinții. Am dat recent peste profilul unui analfabet ordinar, ce-i drept, un pic mai închis la culoare dar trecem peste. Este vorba despre un cocalar manelist care deși are cam 18 – 20 de ani, nu știe să scrie și cred că nici să citează. Este genul acela de băiat de oraș care are totul de la mami și de la tati, al cărui viitor este mai mult decât incert. Cel mai probabil va pleca în străinătate la cules de prune, în țară nu va avea clar de muncă.

Și am zis să investighez puțin cazul. La o poză de-a lui, i-a comentat ta-su o tâmpenie și am dat repede clic pe profilul celui care adusese pe lume un tâmpit și care crescuse un analfabet. Ei bine ce să vezi? Alt manelist, de data aceasta mai în vârstă.  Știți voi vorba aia cu „așchia nu sare departe de trunchi”? Fraților este cât se poate de reală. Bă frate când vezi un om pe la 50 de ani burtos, cu șmecheriile în cap, analfabet, care are o nevastă mai mult decât țărancă și la fel de incultă ca el, cum te poți aștepta ca fiul lor să fie vreun răsărit, vreun înțelept, vreun copil căruia să-i placă cartea și care să învețe măcar să scrie și să citează? Ei bine, cu asemenea părinți dobitoci, să nu ne mai mirăm de tineret.