Piața smartphone din România a fost luată cu asalt de diverse companii ce produc telefoane foarte ieftine, cu birouri prin China bineînțeles. Eu pur și simplu nu pot să înțeleg de ce ar da cineva 1200 de lei pentru un telefon chinezesc, pentru o marcă despre care nu a mai auzit nimeni niciodată din moment ce cu 1200 Ron poți cumpăra un telefon Samsung de exemplu, despre care știe toată lumea că nu face figuri și că este un telefon pe care te poți baza. Și totuși, de ce au atât de mult succes chinezăriile pe piața din România?
Ei bine, răspunsul este unul adânc înfipt în mentalitatea noastră de găinari: vrem mult de bani puțini. Vrem întotdeauna să cumpărăm un telefon care să arate ca S7 dar la jumătate de preț, nu contează performanțele sau cine îl fabrică. Vrem întotdeauna să cumpărăm un telefon cu octa core dar nu avem bani de S7, așa că o să cumpărăm un octa core la jumătate de preț din China. În prostia noastră, avem impresia că un telefon care costă la jumătate de preț față de un Samsung, care este produs în China și despre care nu a auzit nimeni vreodată, va fi la fel de performant cu S7 din moment ce are aproape aceleași componente. Foarte multă lume nu înțelege că un telefon mobil nu este 100% componente. Este 50% componente fizice, 50% soft. Softul Android cu toate că este gratuit, nu toți producătorii se pricep să-l îmbine perfect cu componentele interne astfel încât să nu fie probleme și totul să funcționeze cum trebuie. Telefoanele din China au un soft de-ți stă mintea în loc, foarte prost pus la punct. Bine, excepție Huawei care oricum a făcut eforturi uriașe să intre în rând cu lumea bună.