Nu de puține ori m-am gândit să plec din țară. De ce? Pentru că pur și simplu simt că nu mă pot integra într-un loc plin de analfabeți, de cocalari, de maneliști, de șmecheri, de golănași de cartier, de spărgători de semințe, de devoratori de PET de bere la doi jumate, de țigani, de hoți și așa mai departe. Nu mă simt ok într-o țară în care uni-s proști și alții deștepți. Nu mă simt bine într-o țară în care unii au la 30 de ani mașini și case doar pentru că au furat părinții sau doar pentru că au furat ei, în timp ce eu stau și muncesc câte 12 ore pe zi fără să fiu în stare să-mi cumpăr măcar un Logan.
Problema e că nici în străinătate nu mai văd o oarecare poartă de evadare. Dacă înainte simțeam că mi-ar fi mult mai bine într-un loc în care toată lumea e corectă și își vede de treaba ei, în contextul actual al dezvoltării globale nu cred că m-aș simți bine în străinătate pentru că aș fi discriminat. Românii nu mai sunt văzuți bine nicăieri în lume pentru că peste tot pe unde s-au dus, nu s-au civilizat, ci au încercat să își păstreze nesimțirea neschimbată. Cu țiganii la fel, pentru că 90% dintre țiganii din Europa vin din România, noi, românii, suntem văzuți nașpa.
Apoi, mai e problema migranților. Toate țările vor să închidă oarecum granițele pentru cei care vor să-și schimbe țara de origine în căutarea unei lumi mai bune din cauza terorismului și a sălbaticilor veniți din Siria, Irak, Pakistan, și Africa. Apoi, dacă oamenii nu mă vor într-o altă țară, eu unul nu m-aș simți deloc confortabil.