Mai stim sa daruim?

E o intrebare la care pot raspunde intr-un singur mod: NU. Ma uit in jur si vad foarte mult egoism, nimeni nu ar da 1 leu celui nevoias care cerseste langa chioscul de paine. Dar nu e vorba de bani aici, e vorba de gestul in sine, nu e vorba despre cersetorul de langa chisocul de paine, ci de oameni. Oamenii au devenit atat de lacomi si de avari, incat se vede in mentalitatea colectiva a societatii. Se merge pe principiul “de ce sa dau? Ce? Mie cine imi da?”… Ei bine, daca mergem asa nu vom reusi niciodata sa daruim nimanui nimic…

Oamenii datuiesc numai conditionat sau numai din obligatie, la zile onomastice, la neveste cu ocazii bine definite de calende… As vrea sa stiu unde e bucuria celui care daruieste? Eu unul traiesc si ma hranesc cu bucuria celorlalti, cand le daruiesc ceva, cand vad in ochii lor ca sunt fericiti din pricina darului meu. As vrea sa fie asa toti, nu numai eu. Multi imi spun ca sunt fraier si ca dau banii degeaba. De multe ori si eu cred la fel, ca sunt fraier si ca dau banii degeaba, insa prefer sa fie acesta defectul meu, viciul meu… sa daruiesc.

Mi s-a intamplat de multe ori sa vreau sa ajut si sa nu fiu lasat, fiecare om interpretaza in felul lui gesturile mele si nu pot sa judec pe nimeni. Cine-s eu sa fac treaba asta? Ma simt dezamagit pentru cateva minute/ ore si cam atata tot. In scurt timp, totul revine la normal. As vrea sa vad din ce in ce mai multi oameni care daruiesc fara sa astepte ceva in schimb, insa e doar un scenariu SF. In ziua de azi, oamenii nu mai dau 2 bani pe bucuria de a darui .

Articole Recomandate

About The Author

  • ADD YOUR COMMENT