PescarulCred că nu există om mai nemernic de cât funcționarul public trecut de o anumită vârstă. Bine, nu prea vezi funcționari publici tineri, proaspeți absolvenți, nu au loc de fosilele care nu se mai satură de băut cafele și tras mâța de coadă. Probabil cei care au avut de-a face cu instituțiile statului cunosc acea femeie funcționar public, în vârstă, cu ochelari, sub formă de clopot, care vorbește destul de înțepat.
Am fost ieri la Taxe și Impozite Locale ca să întreb ce și cum în legătură cu acel impozit diferențiat aplicat celor care au PFA sau SRL pe-acasă. Am luat o declarație adică un cearșaf de completat și am intrat înăuntru. Înăuntru, 5 birouri, 5 funcționari, unul singur ocupat, restul stăteau la povești și se plângeau că au mult de muncă. Păi mno, dacă stai la povești în loc să dai din pix, normal că se cam adună…
Văd că nu mă bagă nimeni în seamă să mă întrebe din oficiu ce doresc sau dacă mă pot ajuta cu ceva și mă bag în seama cu un domn care ședea leneș uitându-se la mine. Îi explic ce și cum și distracția începe. Îmi spune că nu știe și să întreb pe colegul din față. Îmi iau cearșaful la spinare (declarația) și mă mut la colegul din fața lui, care discuta atent cu cel din dreapta sa.
Aștept să termine de discutat cu omul, proțăpit fiind în fața biroului său. Nu se uită la mine nici in glumă. În timp ce vorbea, se scoală de pe scaun, trece pe lângă mine fără să ridice privirea din pământ, semn că eram de sticlă probabil, nu avea cum să mă observe, și iasă pe ușă afară. Na, uite comportament de funcționar public, am ajuns să alerg după ei prin clădire doar ca să pun o întrebare?
Când am văzut că doar pentru a pune o întrebare trebuie să treci prin furcile caudine, am zis că nu-i de mine pe acolo și am plecat. Și nici că mă mai duc acolo.
