PescarulAm văzut zilele trecute pe Facebook niște imagini care m-au cam scos din sărite. După ce a dat Zăpădoiul lui Cristos în București, niște domni au ieșit să dea ceaiuri pe la Poliția Rutieră care stătea în trafic să dirijeze calvarul. Foarte faină inițiativa la prima impresie, dacă nu ar fi avut la bază strângerea de like-uri pe Facebook. Oamenii nu numai că au ieșit cu un scop, nu din bunătate, dar au mai plătit și Facebook Ads la pozele respective astfel încât să ajungă la cât mai multă lume poze cu ei și cu ceaiurile și cu polițiștii. Acuma, vine întrebarea mea… Mai face cineva fapte bune fără să posteze pe Facebook? Nu mă înțelegeți greșit, e ok că s-a făcut totuși ceva chiar și cu poze, dar oare mai există printre noi cetățeni direct interesați de fapta în sine, nu de laudă?
Nici nu știu ce să mai zic. E bine să pui și pe Facebook din când în când să mai inspiri pe cineva, dar de la a pune o poză și până la a o sponsoriza, nu știu, mi se pare cel puțin de prost gust. Se spune că atunci când faci o faptă bună, nu trebuie să aștepți nimic în schimb. Trebuie să o faci din suflet. Păi dacă tu nu o faci nici din suflet și mai și investești în imaginea acestui eveniment, ce pot să mai spun? Nu-mi place să critic acțiuni de genul dar uneori mi se pare că se exagerează, se uită de adevăratul scop al unei fapte bune. Nu cred că e ok ce se întâmplă.
