Pescarul
Am mers ieri după amiază la ANAF să plătesc niște biruri și am luat contact cu aceiași funcționari care habar nu aveau pe unde să mă trimită ca să-mi rezolv problema. Nu am înțeles niciodată cum naiba oameni în toată firea care sunt în acle instituție probabil dinainte să mă nasc eu nu cunosc unde trebuie să trimită un cetățean pentru a achita niște taxe, la ce ghișeu vreau să zic. Că au pe acolo vreo 30 de ghișee. Probabil este ceva destul de confuz și pentru ei atât timp cât sunt necesare 2 ghișee și 3 angajați ca să poți plăti un amărât de impozit.
După ce am rezolvat treaba la ANAF, după ce am dat niște bani într-un cuantum pe care în mod normal pentru mine nu-l cheltui niciodată (așa e când îți deschizi o firmă în România, ajungi să muncești 4 luni pe an gratis doar ca să dai bani la stat), am zărit acolo o condică de sugestii și reclamații. Era una veche din care lipseau multe pagini și care nu avea nici un însemn ceva mai oficial, ori că cineva chiar a luat în seamă de ce-a scris „pulimea” pe acolo.
O deschid larg și pe lângă faptul că m-am simțit propulsat în anii 1980 (așa de vechi era acel caiet) m-a umflat râsul după prima pagină citită. Ultima reclamație este destul de amuzantă și transpune oarecum destul de corect realitatea din instituțiile publice unde angajații stau mai mult pe la cafele și mai puțin pe la ghișee. Pe la ANAF la Severin nu am prea văzut că se stă la cafea dar la cât de des mă duc eu pe acolo (o dată la 3 luni), poate nu sunt în temă. Aveți mai jos imagine cu acea reclamație.
