Cred că nicăieri în lumea asta nu există bărbați mai misogini decât în România. Noi o avem pe aia cu femeia nu are ce căuta la volan, pe aia cu femeia e blondă, pe cealaltă cu femeia la cratiță și așa mai departe. Atunci când vedem o femeie care face mai puțin bine o treabă la care bărbații se pricep, automat aruncăm cu rahat în întregul gen feminin. De ce facem asta? Păi sunt două motive principale…
În primul rând, misoginii sunt de multe ori inferiori femeilor pe care le ponegresc. Da, sunt ființe mult mai slabe ca și caracter, ce nu pot să accepte faptul că există o femeie egală cu bărbatul din toate punctele de vedere. În România cei care se simt inferiori aruncă cu rahat în tot ce le poate amenința supremația. Faptul că o fac atunci când o femeie greșește nu arată altceva decât acel aer infect de superioritate construit pe nedrept asemenea unei aure…
În al doilea rând, mitul misoginului există pe bună dreptate. Există anumite femei care sunt proaste de dau în gropi și aici pot să dau drept exemplu pe cea care m-a întrebat dacă apa de la țâșnitoare este bună de băut, ca și cum am fi în timpul războiului și inamicul ar fi otrăvit apa. Și ar mai fi exemplul cu acea femeie care voia cu orice preț să fac eu accident ca să aibă ea loc să treacă. Aici există misoginism dar a căpătat o formă puțin ciudată pentru că există și foarte mulți bărbați care spun sau fac prostii de-astea dar despre care nu s-a creat un adevărat mit.
Misoginismul există pe bună dreptate dar nu cred că ar trebui să prindă o așa amploare și ar trebui să existe un echilibru, adică femeile să denumească într-un fel ciudat bărbatul prost. Că și el există…