Despre bătutul în pereți atunci când stai la bloc

În fiecare dimineață, la mine în bloc e recital de bătut în pereți. Cred că dacă aș lua oamenii ăștia care în toiul iernii s-au găsit să renoveze și-i duc la un concurs internațional de bătut toaca, ne întoarcem direct cu medalia de aur. Deci frate nu se poate așa ceva, zi de zi, cineva trebuie să bată în blocul ăsta. Într-o duminică pe la ora 7:30 dimineața m-am trezit și era să fac atac de panică: era liniște-mormânt. Nu bătea nimeni. Evident, la 7:35 au început bocănelile.

Mie unul mi-ar fi rușine să mă apuc să bat zi de zi, să deranjez un bloc întreg. Mai ales în weekend. Se pare că obrazul unora e mai mult decât rezistent la străpungerea cu sulița.

Oamenii ăștia sunt atât de primitivi și atât de egoiști, pur și simplu nu cred că le-a spus cineva vreodată că duminică oamenii se mai și odihnesc, vor și ei să doarmă mai mult de ora 7:35.

Uneori îmi doresc atât de mult să stau la casă, și în jurul meu să fie numai bătrâni. Să nu am parte de manele date la maxim, să nu ies din scara blocului pe covorul negru (negru de la cojile de semințe), să nu am de-a face cu vecini care tropăie de Revelion ca elefanții de-mi cade lustra din tavan, sau de vecini care vin de la cârciumă la 4 și 10 AM și se apucă să dea drumul la maxim la muzică. Ăsta e respectul oamenilor pentru oameni. Unde nu există educație, nu ai ce să ceri, nu ai de unde să ceri.

Articole Recomandate

About The Author

  • ADD YOUR COMMENT