Ieri m-a sunat din nou un idiot care știa cum mă cheamă dar nu știa ce vârstă am. Voia să mă cheme la ceva demonstrație medicală cu nu știu ce picătură, nu am înțeles că eram în pădure la alergat. După ce îmi explică mie vreo 5 minute despre ce este vorba cu niște termeni pe care nu i-am auzit niciodată, îmi spune că este valabil pentru cei care au peste 40 de ani. M-a întrebat câți ani am și când i-am zis 28 de ani a rămas fără cuvinte. Și-a dat seama că și-a irosit timpul de pomană cu mine și a început să mă întrebe dacă am pe cineva în jurul meu de peste 40 de ani cu care să vorbească.
Bă frate, nu am înțeles de unde dracului fac rost de numărul meu toți măscăricii. Mă sună să mă invite pe cine știe unde, acolo unde e de jupuit bani bineînțeles. Mă sună să-mi prezinte nu știu ce ofertă care evident, nu mă interesează. Nu am cumpărat în viața mea ceva de la cineva care-mi prezintă nu știu ce ofertă de la telefon. Oamenii sunt chiar atât de idioți încât sunt dispuși să cumpere prin telefon ceva ce nu au nevoie în acel moment? Se pare că da, altfel nu ar fi motiv să existe acest departament de vânzări la telefon.
Cred că pe unde am numărul, pe net, o să fac cumva să completez 2 aspecte destul de cruciale:
- Vârsta – ca să scutesc de eventuală gargară pe cei care au nevoie de un anumit tip de persoane
- Interesele – că nu mă interesează, nu m-a interesat și nu mă va interesa vreodată vreun produs vândut prin telefon. Ca să știe oamenii clar cu cine au de-a face.