Sincer să fiu, mă încântă ideea de a cumpăra o casă în străinătate. Am spus de multe ori că în România, nu aș da niciodată mai mult de 20 de mii de euro pe o garsonieră, un apartament sau o casă. Pur și simplu consider că orice investiție mai mare de 20 de mii nu rentează într-un rahat de țară plină de proști, analfabeți, de hoți, de escroci, o țară în care economia nu funcționează și așa mai departe. În schimb, pentru o casă în străinătate aș fi în stare să fac credite la bănci pe 30 de ani. Mi-ar place să am o casă într-una dintre țările: SUA, Canada, Danemarca, Olanda, Japonia.
Da, îmi plac țările civilizate în care grija oamenilor principală nu e bârfa și maneaua. Îmi plac țările civilizate în care vecinii știu să se salute între ei. Îmi plac țările civilizate în care nu există manele, muzică dată la maxim, cocălăreală, coji de semințe pe la scara blocului. Îmi plac țările în care muncești și statul nu-ți ia 70% din venituri. Îmi plac țările în care găsești de muncă repede iar angajatorul te plătește corect, și nu-și bate joc de tine. De fapt, ce să mai zis, îmi plac țările civilizate.
Țara în care aș vrea să-mi duc traiul cel mai mult ar fi Canada. Îmi place ideea de a sta într-o comunitate în care există foarte multă acceptare. Canada e un amalgam de civilizații, de popoare iar acolo oamenii au învățat să se respecte reciproc și să conviețuiască fără să se bârfească și să se sape unul pe altul cum fac românii. Canada e o țară destul de îndepărtată și de scumpă, suficient de îndepărtată și de scumpă încât putorile de români nu se pot aciui. Acolo se duce și rămâne doar cine e serios și are chef de muncă. Și știe să facă ceva.