Cuprins de o frica de copil

In urma cu vreo 2 ani am dat examen pentru un curs de calificare la Targu Jiu. Ca orice examen pentru cursurile de calificare platite din Romania, nimeni nu invata. Sunt aranjate pentru ca stim cu totii cat de greu e sa inveti atunci cand muncesti cine stie cate ore pe zi. Pai cati nu renunta la facultate din pricina timpului liber? Se duc sa munceasca prin Timisoara sau Bucuresti incercand sa tina si facultatea dar nu reusesc… Nu poti sa mai inveti dupa 12 ore de munca. Exact la fel se pune problema si in cazul cursurilor de calificare platite. Dai banii unor firme particulare si te astepti sa se rezolve problema fara batai de cap.

Niciodata nu mi-a placut sa ma duc nepregatit la un examen chiar daca oamenii iti asigura promovarea. Ma gandeam mereu la faptul ca trebuie sa fii pregatit, nu stii niciodata ce comisie poate sa vina si te legi cu banii dati degeaba. Mi-a placut sa invat si in scoala si la cursurile de calificare. Cand am dat examen pentru atestatele de transport am fost cred ca singurul din sala care s-a descurcat singur, fara sa vina cineva sa ii sopteasca raspunsurile. Da, pana si la examenele de atestare profesionala in transporturi se soptesc raspunsurile. Tot o calificare e, nu?

Experienta de la Targu Jiu mi-a adus aminte de scoala, cand ma duceam o data la nustiu cat timp cu lectia neinvatata. La fel m-am dus si la Targu Jiu, cam nepregatit. Aveam o teama de copil in mine ca si cand m-as astepta sa ma asculte un profesor ciudat, rautacios si exigent. Nu a fost asa, dar teama ramane. E o teama mai de graba a bunul simt. Ma simteam cu musca pe caciula si nu stiam daca voi reusi intr-adevar sa promovez in cazul in care apare o comisie sau ceva neprevazut. Evident, totul a decurs conform planului, am promovat fara sa stiu nimic. Romania.

Articole Recomandate

About The Author

  • ADD YOUR COMMENT