PescarulImi aduc aminte de vremurile cand mi-am cumparat eu primul telefon mobil, sa tot fie anii 2006 cred… Eram in vacanta dintre clasa a 11-a si a 12-a. Stiu ca am avut tarziu parte de primul telefon mobil comparativ cu altii, insa asta e, nu toti ne permiteam. Primul telefon mobil a fost cumparat din banii mei, nu primiti de la parinti. Eu la 17 ani lucram la tipografie, nu spargeam seminte la scara blocului.
Primul meu telefon a fost un Siemens SL65, cumparat de la bisnitari pentru 250 de lei daca tin bine minte. 2.500.000 cum erau banii pe atunci, ca parca inca nu taiasera zerourile, sau le taiasera? Habar nu am au trecut 10 ani de atunci. Mi-am cumparat si o cartela Vodafone cu aceasta ocazie si atunci am luat contact pentru prima data cu ce inseamna creditul pentru telefon.
Ei bine, era perioada in care internetul inca nu prinsese asa avant si telefonia mobila inca mergea. Nu existau extraoptiuni, nu exista nimic. Pur si simplu erai taxat cu 15 centi daca sunai in retea sau 28 de centi daca sunai in afara retelei… Era un adevarat iures pe atunci, cand voiai sa vorbesti cu cineva ii dadeai mai mult beep… Atunci aparuse si ideea de a bazai pe cineva cu numar ascuns…
Bine, ideea de a bazai pe cineva cu numar ascuns nu a disparut nici acum, insa atunci daca reuseai sa il prinzi pe cel care te bazaia, era sinonim cu a-i da foc ma casa mai ales daca era si din alta retea. Oamenii se specializasera in a suna la milisecunda si nu aveai timp sa ii prinzi, adica sa le raspunzi la apel. Tot ce puteai sa faci era sa dai drumul la radio in cazul in care telefonul avea asa ceva…
Acesta se intrerupea inainte sa primesti apelul si aveai cateva milisecunde avans sa poti sa iei actiune si sa il prinzi pe cel care te bazaia cu numar ascuns… Faceai asta pentru ca stiai ca daca il prinzi de cateva ori se potoleste, ii mancai tot creditul. Astazi, cu minute nelimitate, nu mai ai ce sa faci, de cat sa blochezi din aplicatie apelurile cu numar necunoscut.
