PescarulMăi fraților, eu încerc din răsputeri să înțeleg fenomenul acesta prin care unii își fac poze singuri. Din punctul meu de vedere fotografia trebuie să surprindă un moment din viața cuiva, se generează o amintire. Ce amintire este aceea atunci când ai de exemplu pe Facebook un album în care apari doar tu, fată de 12-25 de ani, în diferite ipostaze, fără prieteni, fără un peisaj în spate, eventual în oglindă? Ce-i prosteala asta narcisistă? Cui folosesc asemenea fotografii?
Am priceput, te consideri cel puțin Miss Univers și-ți place să fii admirată, dar de ce e nevoie să ai 300 de poze în care apari doar tu pe Facebook? Ce faci cu ele? La ce-ți folosesc? Nici măcar puțoii sătui de labă nu-ți vor comenta la absolut toate cu veșnicele expresii limitate „frumoasă” „foarte frumoasă”, etc… De ce ai pierde timpul cu așa ceva? Eu unul nu pot să pricep, cred că unii au prea mult timp liber la dispoziție și 0 idei cum să-l consume în afară de Facebook.
Eu unul dacă aș avea o fată de 15 ani și aș observa că-ți face 5000 de poze singură, din profil, din spate, stând în fund, în mâini, în nas, în limbă, în pat, pe sub pat, etc, aș intra la griji. Pe bune. Aș crede că este bolnavă, aș merge cu ea la doctor, la psiholog, să o vindece de narcisism. Că am mai auzit vorba asta printre fete „îmi place să fac poze”… Ok, dar de ce trebuie să apari în toate? Poate că ar fi mai interesante cele 5000 de poze fără o pițipoancă proastă în cadru care se arcuiește după pulă ca floarea soarelui după cel dintâi astru…
