Cand iti deschizi o firma in Romania trebuie sa te asiguri de faptul ca esti in regula cu actele si cu contabilitatea. Sa ai toate autorizatiile si contabilitatea in regula. La noi cel putin, exista o birocratie extraordinar de stufoasa si de enervanta si sunt sigur ca in zilele in care oamenii stau pe la cozi pentru a inregistra firmele 95% din ei regreta ca s-au incumetat la o asemenea operatiune.
Daca totusi treci prin chinurile iadului si finalizezi cu brio intemeierea firmei, trebuie sa tii cont de controalele din partea statului. In functie de activitate, vei avea parte de controale ISCIR, ISU, Garda de Mediu, ITM, Politia, RAR si cei mai de temut: ANAF. Anaf-ul se leaga de tot ce tine de bani. Statului nu-i place sa fie pacalit, asa ca isi trimite aghiotantii pe teren sa se asigure ca slugile platesc birurile. Exact ca in antichitate, ca in Evul Mediu…
Poti sa scapi de grija ANAF-ului ce a ajuns sa inchida restaurante 30 de zile pentru 3 lei diferenta intre banii din sertar si cei din casa de marcat, apeland la o firma de contabilitate din Bucuresti. Daca alegi sa lucrezi cu o firma locala, mai mult ca sigur o sa regreti pentru ca nu prea exista responsabilitate sau pricepere in orasele mici de provincie. Ma gandesc de exemplu la Severin. Eu unul am ales sa lucrez cu cea mai buna firma de contabilitate din Bucuresti de cat sa ma incurc cu ceva amatori severineni. Nu vreau sa ma trezesc cu ceva control si sa constat ca am actele gresite, prost redactate sau deloc.
ANAF-ul a disparut ca magarul in ceata dupa ce a inchis cateva baruri pentru 3 lei, dupa cum spuneam, insa actioneaza tacit, fara sa mai faca atata galceava si atata taraboi pe unde se duc. Ii vad in fiecare zi prin oras si intr-un fel ma bucur ca au ales aceasta abordare. Toata lumea trebuie sa fie corecta si sa elibereze bon fiscal, chiar daca statul nu merita acel TVA sau acel impozit. Statul nu merita pentru ca nu ofera nimic in schimb, de cat controale si bani mai putini in buzunarele tale de patron. E bine totusi sa fim oameni corecti pentru ca, ce-i al nostru e pus de-o parte, cum bine zice o veche vorba romaneasca. Nu trebuie sa umblam sa ciugulim, treuie sa umblam dupa dezvoltare.