Cât de săraci sunt de fapt românii ăștia, domne’?

Astăzi când am venit din oraș înspre casă, la un semafor, am numărat vreo trei sau patru BMW-uri seria 5, cu o valoare de peste 15 mii de euro second hand, fiecare. Plus o grămadă de X1 am văzut pe alte străzi, Audi A6, Audi A7 și așa mai departe. Întrebarea care se impune este cât de săraci sunt românii de fapt? Într-o țară în care salariul minim pe economie este 250 de euro, să vezi mașini mai scumpe ca-n Germania sau Franța, pare oarecum deplasat. Să fie oare românii genul acela de oameni care sunt în stare să se îndatoreze în bancă ani buni doar pentru a se lăuda în fața prietenilor, rudelor și vecinilor cu o mașină scumpă? Cu siguranță da, mai ales cei care muncesc prin străinătate.

Românul e învățat să facă rate cu buletinul de mic copil. La telefoane, la laptopuri, mai puțin la cursuri de formare profesională ori facultăți. Așadar, cum iese afară din țară și trec 3 luni pe contractul de muncă, hop rate la mașină de 20-25 de mii de euro. Românul care pleacă la muncă afară nu o face pentru a-i fi lui mai bine, ci pentru a face rost de bani cu care să se laude în România. Că doar puțini sunt cei care se stabilesc definitiv dincolo, majoritatea vin, se duc, vin se duc la muncă astfel încât să se poată lăuda suficient de mult cu mașinile pe care și le cumpără în rate de dincolo. Și mai sunt și oameni care muncesc în România și cumpără mașini scumpe. Evident, ANAF-ul îmi trimite mie somație dacă nu-mi plătesc taxele la timp, lor, care nu-și declară veniturile din combinații, nu are ce hârtie să le trimită.