3 luni pe drumul propriu

De 3 luni am renuntat la jobul de la statie. Am ales sa pornesc pe drumul meu si am jurat sa nu mai lucrez pentru patroni. Eu am avut ghinionul sa nimer numai la patroni care si-au cam batut joc de angajati in sensul ca au avut mii de pretentii si au oferit cam zero beneficii. E usor sa ai cerinte, mai greu este sa ai grija de salariile angajatilor si de conditiile de munca. Am lucrat 16 ore pe zi in caldura si n-a venit nimeni sa-mi audca o sticla cu apa cand afara erau 40 de garde. Patronii din ziua de azi stiu numai sa ceara, nu sa si ofere, cel putin asa au fost cei pe care i-am cunoscut eu. Sunt sigur ca exista si povesti frumoase si colaborari care au reusit sa duca un pas mai departe afacerea cu pricina.

Angajatii sunt usor de motivat daca vrei sa-i motivezi

Trebuie sa existe si patroni care inteleg faptul ca atata timp cat angajatii sunt multumiti de ce primesc, lucrurile vor merge de la sine mult mai bine. E destul de simplu sa motivezi angajatul roman: da-i bani mai mult de cat merita. Daca-ti munceste 256 de ore pe luna da-i frate 1500 de lei salariu desi ar merita 1400. Cand ii dai 1 leu in plus fata de cat merita, atunci sa vii si cu cerinte peste cerinte care de care mai stupide si mai ciudate.

Lucrurile evolueaza constant, incet si sigur

De 3 luni sunt pe cont propriu si lucrurile evolueaza: angajati, contracte, etc. Acum stau si ma gandesc la faptul ca ar fi trebuit sa renunt mai devreme la jobul de la statie si sa imi fac firma mea. Dar, acum sa nu stam sa mai judecam ce s-a intamplat si in ce circumstante. Toate se intampla cu un motiv in viata.