Pescarul
Mă uit la caruselele din imagine și nu înțeleg în primă fază de ce sunt oprite. De ce nu e plin acolo de părinți cu copii, care să se distreze și care să se simtă bine într-o seară de duminică? În fază secundă înțeleg de ce sunt oprite: nu le mai vrea nimeni. Copiii din ziua de azi nu mai vor să se distreze în acest mod, ei au tablete și telefoane de 3000 de RON pe care-și descarcă ultimele jocuri Android sau iOS. Copiii din ziua de azi se mulțumesc să stea la căldură în casă și să se joace cu ajutorul unui ecran LCD, nu vor să mai iasă în frig și să se dea în carusele. E trist să vezi cum au degenerat lucrurile. Dar oare s-au degradat?
E adevărat, noi am crescut fără calculatoare sau telefoane mobile inteligente. Nu știu cum am fi fost noi dacă am fi fost în locul lor, probabil am fi fost la fel de retrași, fiecare în propria lume digitală așa că nu am să mă grăbesc să judec tânăra generație. De fapt, știți voi, bunicii spuneau părinților noștri că nu știu să se distreze, părinții ne spuneau că noi nu știm să ne distrăm. Azi, noi spunem celor mici că nu știu să se distreze. E doar un concept la mijloc, un concept numit viziune. Mai precis, fiecare generație are viziunea ei asupra ceea ce înseamnă distracția și despre cum trebuie ea înfăptuită.
Și să nu uităm un lucru, pe măsură ce avansăm ca civilizație, tinerii se maturizează din ce în ce mai devreme. Nu e de mirare că ai noștri copii de 10 – 12 ani nu mai simt nevoia să se joace. E normal într-un fel, nu?
